ANOVA pas cu pas

ANOVA pas cu pas

Trei tratamente antihipertensive și o singură întrebare: diferă scăderea medie a tensiunii arteriale între grupuri?

Studiul nostru (date simulate, în scop didactic)
Pacienți hipertensivi randomizați în trei grupuri. Rezultat: scăderea tensiunii arteriale sistolice (TAS, mmHg) după 8 săptămâni.
  • Placebo
  • Medicament A
  • Medicament B
1

De ce nu facem pur și simplu mai multe teste t?

Fiecare test t are un risc α = 5% de rezultat fals pozitiv. Riscurile se adună: cu cât comparăm mai multe perechi de grupuri, cu atât crește șansa ca măcar o comparație să iasă „semnificativă” din pură întâmplare.

Probabilitatea de a obține cel puțin un fals pozitiv

când în realitate niciun tratament nu are efect; formula 1 - (1 - α)m, cu m comparații

Notă: formula supraestimează ușor riscul.

Formula 1 - (1 - α)m presupune că cele m teste sunt independente. Comparațiile între perechi nu sunt independente: fiecare grup apare în mai multe comparații (Placebo intră atât în „A față de Placebo”, cât și în „B față de Placebo”), iar testele folosesc aceeași varianță comună. De aceea riscul real este ceva mai mic decât cel calculat, deși tot mult peste 5%.

2

ANOVA: un singur test pentru toate grupurile

ANOVA compară două surse de variabilitate: cât diferă mediile grupurilor între ele (semnalul) și cât diferă pacienții în interiorul aceluiași grup (zgomotul). Mută cursoarele și urmărește cum se schimbă raportul F.

Scenarii
Scăderea medie reală în populație (mmHg)

Același adevăr din populație, alți pacienți: rezultatul studiului se schimbă de la un eșantion la altul.

Scăderea TAS a fiecărui pacient (mmHg)

Variabilitatea totală se împarte în două

Între grupuri (tratament): În interiorul grupurilor (pacienți):
Media pătratelor între grupuri
Media pătratelor în grupuri
F = semnal / zgomot

Unde cade F observat față de ce ne-am aștepta dacă H0 ar fi adevărată?

3

Teste post-hoc: care grupuri diferă?

ANOVA spune doar că cel puțin o medie diferă, nu și care. Testele post-hoc compară perechile, dar lărgesc intervalele de încredere astfel încât riscul global de fals pozitiv să rămână 5%. Folosesc eșantionul de la pasul 2.

Metoda

ComparațieDiferență (mmHg)p fără corecțiep Bonferronip Tukey HSD

Evidențiat: p < 0,05. Bonferroni înmulțește fiecare p cu numărul de comparații (3). Tukey HSD folosește distribuția amplitudinii studentizate și este de obicei puțin mai puternic atunci când se compară toate perechile.

4

Dovada prin simulare

Simulăm 500 de studii în care niciun tratament nu are efect (toate grupurile au aceeași medie reală, 12 pacienți pe grup). Orice rezultat „semnificativ” este, prin construcție, un fals pozitiv. Fiecare pătrat este un studiu.

Grupuri pe studiu
studiu cu cel puțin un fals pozitiv

Teste t fără corecție

ANOVA (testul F global)

Perechi cu Bonferroni

Perechi cu Tukey HSD

Condiții de aplicare pentru ANOVA unifactorială: observații independente, distribuție aproximativ normală în fiecare grup și varianțe similare între grupuri. Când toate comparațiile se fac doar față de un grup de control, testul Dunnett este alternativa potrivită. Toate datele de pe această pagină sunt simulate.